vineri, 30 mai 2008

Flying with low cost!

Vinerea trecuta am plecat spre Barcelona.
Calatorie programata din timp: cazare, ghiduri, zboruri, vreme etc.
Ne-am hotarat sa zburam cu low cost si anume Wizz Air, pentru ca diferentele erau enorme cu Taromul; plus ca multi prieteni au zburat cu aceasta firma si au fost multumiti. Zis si facut: am luat bilete, plus extended legs - spatiu la picioare ca sa nu stam cu ele in gura.

La Baneasa a inceput distractia: nici bine nu facem check in-ul ca suntem anuntati ca deja se va decola cu 2 ore intarziere. Imi propun sa nu ma enervez si imi spun: low cost! Asta e! Vacanta de-abia incepe, in cateva ore voi fi pe La Rambla si nimik nu va mai conta.

Nu stiu daca ati fost la Baneasa vreodata, insa ti se pare ca esti int-o gara a unui sat uitat de lume, unde tractoristii, capsunarii si toti marletii satului s-au adunat sa-si etaleze negreala de sub unghii, mirosul de ceapa si varza stricata si lantaurile de aur: TOATE!!!

Eu si prietenul meu eram ca nuca in perete acolo: el imbracat smart casual, eu pe tocuri cu decolteu, ce mai, se vedea de la o posta ca nu suntem de-ai casei.

Ajungem in sfarsit in avion, dupa ce am stat si am asteptat un ratat de autobuz si ne-am inghesuit cu toti distrusii sa ajungem acolo.

Locurile cu extended leg se vedeau de la o posta avand REZERVARE scris mare pe ele, si stewardese si stewarzi pazindu-le de-o parte si de alta, ca nu cumva sa se aseze marletii. Ne-am ocupat locurile, care sincera sa fiu au fost cel mai bun lucru: aveai loc sa te intinzi cat erai de lung si nu atingeai scaunul din fata.
Nu acelasi lucru il pot spune si despre restul turmei care statea inghesuita ca sardele.
La cateva minute dupa decolare, la 2 scaune in fata mea, au inceput sa se auda niste injuraturi: de morti si raniti si anumite organe barbatesti si femeiesti. Una dintre "doamne" isi sprijinea genunchii de scaunul tipei din fata si aia era inghiontita.
Nu cred ca vreti sa stiti ce s-a intamplat dupa aia: "doamnele" s-au luat la bataie: capete in gura, picioare, palme si pulmi, scuipaturi. Bataie ca in vestul salbatic la 10000 de m altitudine!!!!

Am ramas interzisa pentru ca nu asistasem in viata mea la o bataie live, si intre doua femei.

La un rand in spate stateau socati doi spanioli.
Acum vin eu si va intreb: cand se duc aia acasa oare ce vor povesti despre drumul lor? Acelasi lucru pe care l-am povestit eu mai sus.

Concluzia: Suntem un neam de marlani, nespalati, necizelati si lipsiti de educatie!!!
Asta este imaginea noastra in afara, si, din pacate, va continua sa fie perpetuata, atata timp cat aceste specimene nu vor fi exterminate.

Concluzia personla: nu voi mai zbura in viata mea cu low cost!

P.S.: Barcelona a meritat totusi acest sacrificiu, nu pot spune decat ca este o imensa bijuterie arhitecturala.

Niciun comentariu: