Lucrez intr-o multinationala. Pot spune ca sunt un mic corporatist, insa nu ma incadrez in tiparul specific de lingusitorie, cap plecat and no opinion.
Nu-mi place ceea ce reprezint, o rotita intr-un sistem, dezumanizare si robotizare.
Insa astazi am vazut o parte buna a acestor corporatii si anume ajutorul pe care ele il ofera oragnizatiilor cu scopuri caritabile.
Una dintre aceste organizatii este United Way, de care eu auzisem prin prisma Antenei 1 - Raduleasca.
Am asistat la un meeting in care ni se prezenta un filmulet de "inmuiere si impresionare" a inimii de corporatist.
Desigur, se doresc donatii pentru diverse proiecte si am ramas socata sa aflu, ca din atatea multinationale afisate ca parteneri ai United Ways, doar 5000 de oameni sunt ajutati.
Mai mult, sunt uimita sa vad cata indiferenta este in jurul nostru: am intrat intr-o imensa sala de conferinta unde erau nu mai mult de 17 persoane...
Poate nu castigam foarte multi bani, insa am colegi pe care i-a bufnit rasul cand le-am dat Cardul de Donatie!!!
Ma gandesc cat de multe se pot face daca am da pe luna macar 1% din salariul nostru.
Stim ca exista copii abandonati, stim ca exista familii in care abuzurile sunt la ordinea zilei, stim de SIDA, leucemie, azile.... insa alungam aceste "orori" mai jos de subconstient, pentru a nu ne strica concediul, placerea unei cine in restaurante luxoase sau chiar un film la mall.
De fapt ma intreb: ce ne face sa intoarcem privirea, desi ne doare si am vrea sa ajutam...?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu